În contextul dosarului Mineriadei din 13-15 iunie 1990, este imperios necesar să înțelegem natura gravă a acuzațiilor aduse și impactul profund pe care evenimentele le-au avut asupra societății românești. Incidentul din 1990 nu a fost doar o manifestare brutală de forță împotriva protestatarilor pașnici, ci un atac coordonat și premeditat care a vizat intimidarea și suprimarea oricărei forme de opoziție împotriva regimului instaurat după revoluția din 1989. Este de necontestat că actele comise în timpul evenimentelor, care au condus la pierderi umane și suferință, se încadrează în categoria infracțiunilor contra umanității, astfel cum este definită de jurisprudența internațională și de practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO).
Nulitatea rechizitoriului ce a fost inițial constatată de Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază o problemă sistemica în anchetarea și urmărirea penală a faptelor, arătând că drepturile esențiale ale victimei au fost, de asemenea, neglijate în procesul de investigație. Decizia Curții de a retrimite dosarul pentru refacere evidențiază un eșec în a respecta procedurile care asigură dreptul la un proces echitabil și la justiție pentru victime.
Mai mult, raportul redactat de procurorii inspectori, care a relevat ilegalitatea reținerii a peste 1200 de persoane, precum și clasarea nejustificată a unor infracțiuni importante, pune în lumină o eroare judiciară sistemică și necesitatea imperativă a unei investigații exhaustive și imparțiale în acest caz.
Atitudinea procurorilor, aparent influențată de `PROTOCOALE` și de interese politice, care au condus la „albirea” unor figuri centrale din dosar, ridică semne de întrebare serioase cu privire la independența și integritatea justiției. Influentele politice nu ar trebui să aibă loc în procesul de justiție, iar toate persoanele implicate, indiferent de rangul sau poziția lor în aparatul de stat, trebuie să fie supuse acelorași standarde de responsabilitate în fața legii.
Este esențial ca urmărirea penală să fie extinsă și completată cu toate probele relevante, inclusiv cele care să ajute la stabilirea gradului de implicare a persoanelor responsabile pentru orchestrarea și executarea represiunii. Sunt necesare investigații suplimentare pentru a identifica și clarifica rolul jucat de liderii militari și funcționarii guvernamentali în organizarea și implementarea acțiunilor violente din iunie 1990.
În concluzie, situația dosarului Mineriadei solicită o abordare juridică riguroasă și elaborată, care să ducă la clarificarea tuturor aspectelor legate de acele zile negre din istoria României contemporane. Justiția trebuie servită printr-un proces transparent, imparțial și eficient, care să asigure că toate persoanele responsabile pentru infracțiunile comise sunt trase la răspundere, și că victimele și cu familiile lor primesc repararea cuvenită. Aceasta este singura cale prin care se poate asigura reabilitarea morală și juridică a societății românești, și se pot vindeca rănile trecutului.