Magistrații, un sindicat mai vocal decât sindicatele
Premierul Ilie Bolojan a anunțat că proiectul referitor la pensiile magistraților ar putea fi finalizat în câteva zile, urmând să fie trimis la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pentru avizare la începutul săptămânii viitoare. Coaliția de guvernare va decide în zilele următoare forma finală a acestui proiect, dar este greu de crezut că se va ajunge la un consens cu magistrații, având în vedere că săptămâna aceasta au avut loc două rânduri de negocieri care au eșuat.
Liviu Avram, jurnalist la G4media, subliniază că magistrații au devenit mai vocali decât sindicatele și resping oferte considerate decente, cum ar fi o pensie de 3000 de euro, care este considerată acceptabilă în România. El aduce în discuție dificultățile de a accepta solicitările judecătorilor, având în vedere că acestea vin după o serie de eliberări controversate din închisoare și după o perioadă de șapte ani în care corupția în magistratură a fost practic inexistentă.
Avram menționează că premierul Bolojan a încercat să consulte magistrații, dar a primit un refuz categoric din partea acestora. De exemplu, începând cu 29 iulie, Bolojan a încercat să le transmită propunerile pentru viitoarea lege a pensiilor speciale, dar judecătorii au refuzat, afirmând că nu acceptă tabele, ci un proiect de lege concret. Această atitudine sugerează o lipsă de dorință de dialog onest între instituții.
Problema esențială rămâne: ce se va face cu pensiile speciale? Este evident că propunerile Guvernului nu vor convinge reprezentanții judecătorești, care s-au transformat într-un soi de sindicat, chiar mai vocal decât sindicatele în sine. Rămâne de văzut cum va arăta proiectul de lege și cum va reacționa CSM-ul după ce va primi acest proiect.
În contextul actual, magistrații nu par dispuși la negociere. Aceștia vin cu propriile solicitări, iar Guvernul ar trebui să le accepte. Avram subliniază că magistrații se agață de deciziile Curții Constituționale, care stipulează că aceștia trebuie să fie plătiți decent, având pensii corespunzătoare, dar acest lucru nu înseamnă că propunerile Guvernului Bolojan sunt indecente.
O pensie de 3200 – 3500 de euro este considerată foarte decentă pentru România, mai ales având în vedere că Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) afirmă că în stabilirea drepturilor magistraților, fie ele salariale sau de pensie, trebuie să se țină cont de salariul mediu din țară. Compararea magistraților din România cu cei din Germania sau Franța nu este relevantă, deoarece pensiile lor sunt deja mai mari decât ale colegilor din aceste țări. Este esențial să se compare cu puterea de cumpărare și salariul mediu din România, unde magistrații beneficiază de condiții mult mai favorabile decât cetățenii obișnuiți.
În acest context, asumarea de către Lia Savonea, șefa instanței supreme, a Acordului pentru Justiție și Stabilitate instituțională a stârnit controverse. Au existat voci, inclusiv din sistem, care au contestat legitimitatea acestui acord, considerând că nu este un document pe care să ți-l asumi pe persoană fizică. Avram afirmă că Savonea a depășit adesea limitele propriilor atribuții, acționând ca un lider al unui grup sindical, ceea ce complică și mai mult situația.
În prezent, nu este clar cine pe cine reprezintă, iar imaginea justiției este afectată. Cetățenii nu sunt interesați de respectarea limitelor de către Savonea sau Costache, ci de modul în care justiția funcționează în realitate. Criticile la adresa magistraților nu sunt doar legate de regimul salarial sau de pensii, ci și de eliberările controversate ale unor infractori notorii, care au stârnit furia opiniei publice.
Avram concluzionează că, în momentul în care cetățenii observă că infractorii scapă de pedeapsă, devine greu să mai accepte toate cerințele magistraților. Aceasta este o problemă care nu este abordată de Savonea sau Costache, deși este mult mai relevantă decât pensiile lor.